PRO SPONTANEITATE

Recomanda unui prieten

Un articol de Doina Visan.

Una din marile provovari pentru profesorul de limbi straine este aceea de a crea un mediu de lucru in cadrul caruia elevii sai sa se simta confortabil si sa nu le fie teama sa se exprime in limba respectiva. Pentru a crea un mediu de lucru pozitiv , o relatie buna intre profesor si elevi este de maxima importanta. Astfel, elevii vor deveni mai interesati in profesor ca persoana si vor avea incredere in acesta.

Elevii care se implica in activitatile desfasurate in clasa, dar si cei care prefera sa nu interactioneze se vor bucura cu siguranta atunci cand pentru o parte a lectiei sau pe intreaga durata a acesteia vor pune deoparte creioanele si caietele si vor interactiona fata in fata.

Scopul unor astfel de activitati este de a promova o dinamica pozitiva a clasei, de a creste increderea in sine si a imbunatati fluenta. Ele ofera libertatea de a invata si exersa noi structuri ale limbii. In acest mod, interactiunea dintre elevi este maxima, acestia utilizand o mare varietate de structuri in situatii diferite legate de viata de zi cu zi sau de propria experienta.

Astfel, profesorii si elevii invata unul despre celalalt intr-un mod creativ si amuzant, imbunatatind in acelasi timp nivelul de competenta lingvistica.

In timpul unor astfel de activitati, elevii vorbesc si asculta ce spun ceilalti, implicand aici nu numai limba in sine, ci si emotii, abilitati de interactionare, limbajul corpului si, desigur, activitati mentale.

Elevii isi dezvolta capacitatea de a fi mai spontani, de a vorbi mai fluent si de a avea incredere in sine atunci cand interactioneaza in limba respectiva. Ei pot experimenta aceste structuri de limba in situatii similare celor reale, aflandu-se insa intr-un mediu sigur, mai putin stresant. Fara aceasta incredere in propriile capacitati, progresul cursantilor va fi limitat. Fara spontaneitate, interactiunea va pierde din naturalete, iar fluenta se va imbunatati intr-un timp mult mai indelungat.

Iata un exemplu de activitate care se poate desfasura indiferent de nivelul elevilor, de la elementar pana la avansat. O putem numi “Prieten sau dusman”. Scopul activitatii este de exersa modul in care incepem sau incheiem o relatie sociala. Cerem elevilor sa formeze perechi. Ei trebuie sa isi imagineze ca sunt persoane (nu ei insisi) care nu se cunosc una cu alta si sa vorbeasca timp de un minut in ideea de a a se imprieteni. Dupa un minut, le cerem elevilor sa isi gaseasca fiecare un nou partner si sa isi imagineze de data acesta ca sunt in mijlocul unei dispute care va marca sfarsitul prieteniei lor. Elevii pot exersa in acest fel trecand prin cele doua stadii de cateva ori, de fiecare data cu un nou partener. In permanenta le readucem aminte ca au alte identitati ceea ce ar trebui sa ii ajute sa creeze conversatii unice.

La sfarsitul activitatii, se pot discuta dificultatile intampinate, daca este bine sau nu sa foloseasca anumite expresii intr-un anumit context sau chiar cum s-au simtit in timpul activitatii si ce au invatat despre colegii lor. Desi aceasta activitate presupune lucrul in perechi, elevii trebuind sa se miste liber in clasa, ca profesori, nu trebuie sa ne temem de zgomotul creat, nici de aparenta de dezorganizare. Important este ca elevii sa vorbeasca, sa joace putin teatru, sa se amuze pentru ca SPONTANEITATEA ESTE BUNA!

Pentru exemple de alte astfel de activitati, incercati David Heathfield – Spontaneous Speaking, Delta Publishing, 2005

Recomanda unui prieten

Posteaza comentarii